“Thank you for smoking” , film nominalizat la Globul de Aur 2006, la secţiunea comedie-dramă, vorbeşte despre Relaţii Publice, retorica discursului şi arta de a persuada. Ideea principală pe care se axează filmul este că munca de PR necesită o flexibilitate morală care merge dincolo de oameni. Pornind de la premisa că fiecare om merită prezumţia de nevinovăţie, se ajunge la faptul că şi companiile multinaţionale beneficiază de acelaşi privilegiu. Care ar fi totuşi limitele acestei flexibilităţi morale? Nick Naylor, personajul principal al filmului, dă un răspuns edificator: orice argument poate fi bun atâta timp cât îi demonstrează interlocutorului că nu are dreptate; de vreme ce nu are dreptate, rezultă că argumentul ce se impune este al părţii opuse. Viziunea îşi are riscurile ei: o analiză profundă duce cu gândul la definirea manipulării.
Departe de a fi un film despre PR, „Thank you for smoking” se imprimă adânc în conştiinţă. Lansează o suită de presupoziţii care dau de gândit. Nick Naylor, interpretat de Aaron Eckhart, este vice-preşedintele companiei Big Tobacco. De asemenea, are şi funcţia de lobby-ist, drept pentru care informează publicul despre companie şi apără drepturile fumătorilor. După o apariţie televizată, în care vorbeşte despre faptul că fiecare are dreptul de a alege dacă să fumeze sau nu, este răpit şi i se aplică plasturi de nicotină pe tot corpul. Ironia sorţii face ca tocmai faptul că era fumător să-i salveze viaţa. Dacă nu ar fi fumat, organismul său nu ar fi rezistat la o asemenea doză imensă de nicotină. Totuşi, dupa incident nu va mai putea fuma deloc, chiar şi o cantitate mică de nicotină îi poate fi fatală.
Pe de altă parte, relaţia dintre un PR-ist şi un jurnalist apare vag conturată în acest film. Rezultatul este însă unul catastrofal: în timpul unei partide de amor cu jurnalista Heather Holloway (interpretată de actriţa Katie Holmes), Nick dezvăluie o serie de secrete ale companiei, presupunând că este off-the-record. Ziua următoare apare un articol pe prima pagină a ziarelor cu toate informaţiile divulgate. Concluzia: relaţia dintre jurnalist şi pr-ist poate da naştere la fiasco-uri când se ajunge la discuţii before, while and after. În viaţa personală, însă, Nick vrea să fie un exemplu pentru fiul său Joey. Îl duce cu el în delegaţii şi îi vorbeşte despre seminificaţia susţinerii unei cauze. Renunţă în final la propunerea pe care i-o fac Big Tobacco de a lucra din nou pentru ei şi ajunge să gestioneze imaginea publică a unei companii de telefoane mobile.
În rest, filmul este savuros. Mie personal mi-a dat de gândit. Ridică câteva semne de întrebare în legătură cu fumatul. Aviz pentru toţi fumătorii: nicotina este un drog. Şi o spun tocmai eu, care nu de mult fumam ca un turc şi susţineam sus şi tare că în viaţă trebuie să rişti, altfel nu trăieşti la maxim. Mi-am schimbat viziunea de atunci. „Thank you for smoking” mi-a dat un impuls în privinţa asta.
scris de fancybia
