Evident că această criză inexistentă -după părerea mea- are câteva efecte bune, pe lângă cele rele, deja cunoscute publicului larg. Nu era nicio criză atunci când s-a spus prima oară asta şi ea s-a născut, practic, din vorbele şi temerile oamenilor (mă refer la cei aflaţi în posturi de conducere, desigur), care, dintr-o dată, au simţit nevoia să taie din bugete, să facă economii, să retragă bani şi, mai ales, să scape de oameni (a.k.a. concedieri în masă). Astfel că şefii s-au pricopsit cu o scuză perfectă: “E criză!” Şi asta le-a dat dreptul să facă ce vor prin companii, organizaţii, firme etc.
Dar să revenim la publicitate. Scăderea fondurilor pentru orice tip de publicitate (la tv, la radio, prin ziare ori reviste etc.) a făcut ca marii “jucători” de pe piaţă să intre în conuri, mai mici sau mai mari, de umbră. De aici a rezultat scăderea costurilor pentru suporturile publicitare de orice gen şi apariţia, în prim-plan, a firmelor no name sau small name, depinde cum vă place să le spuneţi.
Poate că aţi observat, poate că nu, dar, cel puţin capitala, este înţesată de panouri publicitare pe care scrie doar “Reclama ta aici!”, panouri goale ori pe care vedem afişe expirate. Este ocazia perfectă pentru oricine să-şi scoată în evidenţă brand-ul (dar când vine vorba de publicitatea online, nu duce nimeni lipsă. Asistăm chiar la o infuzie peste măsură ce enervează şi alungă cititorii).
Şi uite aşa este posibil să vedem la televizor reclame la pufuleţii Gusto, iar în ziarul ProSport, reclame la tratamente pentru hemoroizi şi fisuri anale…
Reclama la pufuleţii Gusto, genială aş putea spune:
anonimul
