Sau mai bine zis, stand-up comedy românesc vs. stand-up comedy american. Nu cred că publicul american are un IQ mai ridicat ca cel din România, deci nu are rost să invocaţi un motiv gen noi suntem mai proşti ca americanii, nu cred asta. Americanii cred că Australia este Koreea de Nord, americanii nu ştiu ţări ale căror nume începe cu litera “U” (nici nu se gândesc că ţara lor e United States of America).
Teo este un individ care face stand-up de duzină. El nu stă şi caută prin tot ce înseamnă România pentru a-şi face o listă de glume. Nu. El ia cele mai banale chestii de care se lovesc românii şi le lungeşte. El ia un articol de pe net, îl citeşte şi apoi îl comentează. Apoi face mişto şi pe seama celor care au apucat să-şi dea cu părerea asupra subiectului respectiv. El face glume legate de pulă şi pizdă, legate de ţigani şi legate de dracu’ ştie ce subiect banal. Vulgaritatea excesivă prinde la românaşi, nu se mai satură de ea. Zilele astea e atât de cool să înjuri în toate felurile… Păi, prietene, e uşor să faci stand-up în felul ăsta! Orice individ cu mintea mai dezgheţată e în stare să o facă. Eu nu, sunt prost şi ignorant.
Jay Leno, pe de altă parte, face glume amuzante pe infinit mai multe subiecte în timpul în care Teo trage de subiecte cu pula şi aurolacii români de peste hotare care o sug. Jay Leno are o diversitate mare de poante, se leagă de toate subiectele posibile din presă. E informat şi găseşte acel ceva amuzant acolo unde nu-l găseşte şi restul “pulimii”. Jay Leno nu face abuz de înjurături şi cuvinte obscene pentru a face publicul să râdă. El ştie ce-i aia subtilitate.
Mai jos aveţi şi câteva exemple. Acum, probabil că valul înjurăturilor pro Teo mă va da gata, deci mă înarmez cu blendere în care să-şi bage toţi sculele, vorba lu’ Teo…
Teo, glume despre pulă:
Teo, glume despre ţigani:
Teo, glume despre românii din Străinezia:
Jay Leno în 1976:
Jay Leno, interviu cu Michael Jackson:
Jay Leno, interviu cu Paris Hilton:
anonimul
